Vlad Tepes 1979 film online hd in romana
2745 Vizualizari

Vlad Tepes 1979 film online hd in romana

Lansat: 08 Jan 1979
IMDB:
7.6
/
10
-
voturi
Durata:
114 min

Vlad Tepes 1979 film online hd in romana – Vlad Țepeș, cunoscut și sub numele de Vlad Țepeș și Dracula, se luptă cu turcii otomani pe câmpul de luptă și cu boierii maghiari la curtea sa. Vlad Tepes 1979 film online hd in romana

9 comments on “Vlad Tepes 1979 film online hd in romana

  1. Dupa ce vezi filmul acesta si citesti intreaga istorie a romanilor asa cum am citit-o si invatat-o si eu, de abia atunci intelegi ca in intreaga istorie a acestei tari, s-a intamplat de foarte multe ori ca cei care vor binele acestei tari, unii conducatori fiind, sa fie tradati si chiar omarati de chiar compatriotii nostri. Pentru ca de-a lungul veacurilor de la Burebista incoace, cei mai multi dintre aceia care erau in conducerea tarii, bogati sau boieri ca si pana in zilele noastre, nu au slujit decat intereselor personale vremelnice, nu a interesat pe nimeni niciodata interesul comun al acestui popor, pacea, prosperitatea, unitatea si securitatea acestui popor. Nici macar Romania de astazi nu a inceput sa fie facuta de noi ci ajutorul unor tradatori de neam si impunerea si acordul unor puteri europene:
    Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen, Baden-Württemberg, Germania– d. 10 octombrie 1914, Sinaia, România) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza în urma unei lovituri de stat.
    La recomandarea de către Napoleon al III-lea a prințului Carol a valorat mult în ochii politicienilor români. Ion C Brătianu, a fost politicianul român trimis să negocieze cu Carol și familia acestuia posibilitatea ca prințul Carol să vină pe tronul României (a avut mai multe mandate ministeriale ca politician liberal, sub conducerea lui Alexandru I. Cuza, si a fost liderul ,,Monstruoasei Coalitii” care l-a dat jos pe A.I.Cuza).
    Obiecțiile adversarilor întronării prințului de Hohenzollern s-au materializat prin reclamarea respectării articolului XII din Convenția semnată în 9 august 1858, care cerea ca deputații MOLDOVENI si VALAHI, în adunare, să fie cei care aleg conducătorul.ELITELE românești n-au întârziat să îndeplinească această cerere, astfel încât la 10 mai 1866, cu unanimitate de voturi ale deputaților din Camera Deputaților, prințul prusac a fost ales domn al Principatelor.
    Deci, 10 aprilie 1866, o proclamație a guvernului provizoriu ajuns la putere după alungarea lui Cuza de către coaliția formată din liberalii radicali și conservatori, a declarat că va organiza un plebiscit prin care populația cu drept de vot să accepte sau să respingă accederea lui Karl von Hohenzollern-Sigmaringen ca principe („domn”, sau „gospodar”) al Principatelor Unite (care din 1862 purtau numele de România). Plebiscitul a avut loc în data de 15 aprilie 1866, rezultatul arătând că 99.9% dintre electori sprijineau propunerea.
    Termenul „plebiscit” trebuie inteles la acea vreme insemna „consultarea” populatiei cu drept de vot – ATENTIE ! adica (boieri și anumite segmente ale populației urbane), ceea ce în cazul dat reprezenta mai puțin de 16% din populația totală a Principatelor Dunărene (686.193 electori din aproximativ 4.400.000 locuitori).
    Carol I IMPUS SI SUSTINUT DE :
    Carol I a fost sustinut de PRUSIA, GERMANIA de astazi cu avertizarea cancelarului Bismarck (care l-a avertizat mai mult sau mai puțin amical că va fi nevoit să sărute „papucul Sultanului”, fapt în sine care a fost ocolit de Carol și de predecesorul acestuia), La presiunile FRANTEI și MARII BRITANII, IMPERIUL OTOMAN a acceptat păstrarea unității Principatelor, cu condiția însă ca principele străin să recunoască statutul de vasalitate în fața Înaltei Porți, ceea ce acesta a și făcut: în 23 octombrie 1866 a fost emis un firman imperial prin care Carol a fost recunoscut domn ereditar al Pincipatelor Unite sub suzeranitatea sultanului.

    După şapte ani de domnie, Alexandru Ioan Cuza a căzut victima “Monstruoasei Coaliţii” a liberalilor şi conservatorilor. Mai mulţi militari care îi juraseră credinţă domnitorului şi-au călcat cuvântul şi au participat la acţiunea de detronare. Însă mai înainte de această ultimă trădare, Alexandru Ioan Cuza fusese trădat în repetate rânduri de omul său de încredere, Dimitrie A. Sturdza – care avea să ajungă prim-ministru.

    Trădarea coloneilor
    Consideraţii potrivite şi pentru lovitura de palat din 11/23 februarie 1866, prin care domnitorul Al.I.Cuza a fost obligat să abdice, deschizându-se calea aducerii pe tronul ţării a unui domn străin, în persoana lui Carol de Hohenzollern – Sigmaringen. Lucru mai puţin obişnuit şi cunoscut, unul dintre principalii participanţi la conspiraţie, colonelul N. Haralambie a trădat nu pentru foloase materiale sau de altă natură, ci pentru a obţine graţiile unei frumoase femei, aparţinătoare unei familii liberale, misterioasa doamnă C.

    O samă de naturi criminale
    La 14 ani de la producerea evenimentului, gazetarul Mihai Eminescu, în spiritu-i caracteristic, scria în presa vremii că respectiva conspiraţie „n-ar fi izbutit nicicând dacă o seamă de naturi criminale, care spre ruşinea ţării şi a oştirii, făceau parte din puterea armată, n-ar fi ridicat cu laşitate mâna lor nelegiuită contra Domnului ţării”. A fost vorba, printre alţii, de maiorul Dimitrie Leca, şeful gărzii palatului domnesc şi de colonelul Nicolae Haralambie, comandantul artileriei. Lista întocmită de Nicolae Iorga mai cuprindea pe coloneii: D.Creţulescu, Berindei, I.Călinescu, Gheorghiu, căpitanii: Mălinescu, Lipoianu, Handoca, Costiescu, Camdiano-Popescu, Constantin Pilat. Fiecare dintre aceştia fuseseră atraşi de gruparea liberală condusă de Ion C. Brătianu şi C.A. Rosetti, formată în jurul „Societăţii Progesului” şi au primit, pentru ajutorul dat loviturii de palat răsplată pe măsură.

    Ion. C. Bratianu
    Într-adevăr, pentru continuarea programului stabilit prin Convenţia de la Paris din 1858 de marile puteri şi speculând nemulţumirile tot mai mari, generate de guvernarea „camarilei domneşti”, în iunie 1865, 8 importanţi lideri politici (Gr. Brâncoveanu, I.C. Brătianu, C. Brăiloiu, D. Ghica, I. Ghica, C.A. Rosetti, Gh. Ştirbey, A. Panu) semnează actul secret de constituire a ceea ce avea să se denumească de unii „monstruoasa coaliţie”. În esenţă semnatarii se legau, sub cuvânt de onoare, să aducă, în caz de vacanţă a tronului, un principe străin dintr-una din familiile domnitoare din Occident, aşa cum se stabilise iniţial, prin alegerile din 1857, decizia Divanurilor ad-hoc din 1858 şi Adunarea de la Iaşi din 5 ianuarie 1859. Evenimentele sunt îndeobşte cunoscute: la 11 februarie 1866, ora 40:00 dimineaţa, după o noapte nedormită, pierdută la jocul de cărţi şi de dragoste cu Maria Obrenovici, Cuza este trezit din somn de ofiţerul de gardă, urmat de 3 căpitani şi câţiva civili şi obligat să semneze actul de abdicare: „Noi, Alexandru Ioan Cuza, conform dorinţei naţiunii întregi şi a angajamentului ce am luat la suirea mea pe tron, depun astăzi, 11/23 februarie 1866, cârma Guvernului în mâinile unei Locotenenţe Domneşti şi a unui Minister ales de popor”.

    Domnule administrator cu recunostinta, as dori sa-i redai acest fragment si sa nu-l anulezi deaorece eu l-am scris cu titlu de cunoastere si reamintire a unei parti din istoria noastra a romanilor pentru confratii nostri care se uita la acest film si nimic mai mult.
    Multumesc !

Have you seen this movie?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *